Psihoterapiile scurte, spre deosebire
de abordarilede tip psihodinamic, psihanalitic sau cognitiv-comportamental, au
drept focus solutia
pe care clientul o gaseste la problema cu care se confrunta. Precursoarea
psihoterapiilor scurte este psihoterapia strategica.
Misiunea psihoterapilor scurte este promovarea unei abordari inedite a problemelor
cu care se confrunta o persoana sau o organizatie, pe parcursul existentei.
Ineditul provine din faptul ca atat psihoterapeutul, cat si clientul, isi focalizeaza
atentia pe solutia la problema, dialogul terapeutic indreptandu-se spre identificarea
solutiei, a momentelor cand problema a disparut sau s-a diminuat in existenta
clientului. Responsibilitatea pentru gasirea solutiei revine clientului, psihoterapeutul
fiind, in relatia cu clientul, la fel ca si in abordarile de tip psihodinamic,
doar un catalizator. Relatia dintre psihoterapeut si client este de tip colaborativ,
cei doi protagonisti devenind parteneri in munca de identificare a exceptiilor
de la probelma, respectiv a momentelor cand in locul problemei a aparut solutia.
Misiunea psihoterapiilor scurte se centreaza in jurul ideii conform careia omul
este diferit de problema sa, ceea ce implica faptul ca
fiecare persoana dispune de suficiente resurse
psihologice interne pentru a depasi impasul in care se
gaseste.